Povestea noastra

Multi dintre noi nu-si mai amintesc cum au inceput relatia lor de dragoste… iar daca stiu nu stiu cum sa puna acele sentimente, si gandurile toate pe o foaie de hartie.
Nu sunt ca ceilalti…
Viata mea s-a schimbat intr-o zi de August… 13…. 2009.
Cum s-a schimbat viata mea?
Pai am cunoscut o persoana pe nume Viviana, am fost vrajit de ea inca de la inceput. Ciudat nu? Abia sa cunosti pe cineva si sa vrei sa-i oferi tot al tau, sa vrei sa fii singura persoana din viata ei, sa o faci sa se gandeasca numai la tine, sa fie numai a ta iar tu sa fii numai al ei.
Cam asa s-a intamplat si in cazul meu.
Am cunoscut-o pe Vivy, ne-am imprietenit putin si am devenit peste noapte iubiti. Ne-am cunoscut intr-un joc online numit Metin2. Eu jucam jocul asta de o jumatate de an, iar ea il juca de cateva luni de zile.
M-a fermecat intr-un fel fiinta asta, altfel nu-mi imaginez cum s-au intamplat toate. Ea e mai mare decat mine cu 9 ani. E o varsta destul de maricica, dar in calendarul chinezesc ma potrivesc cu ea de minune. Nu-i de mirare ca am reusit sa impartim si rele si bune aproape 1 an de zile( inca suntem impreuna). La inceput m-a facut sa astept dupa o poza cu ea, mi-a dat-o cam greut, din anumite motive, dar ce conteaza? Important e ca am primit ceea ce am vrut atunci, o poza cu ea. Am vorbit 3 luni de zile doar pe net, ne trimiteam doar poze, fara web-cam, in timpul asta ne-am cunoscut oarecum mai binisor. Ne-am si intalnit chiar de ziua noastra 13 noiembrie 2009. Interesant e faptul ca amandoi stiam ca ziua noastra este pe 14. Ne-am intalnit, acea intalnire a fost… wau nu am cuvinte sa povestesc, nu le gasesc. Ma jur pe tot ce am ca aceasta fiinta minunata m-a scos din minti.
Nu spun asta doar pentru ca sunt indragostit de ea pana peste cap, spun asta pentru ca asta simt. Nu mai sunt eu decand ea face parte din viata mea. Nu credeam ca pot trai vreodata asa ceva. E minunat.
E minunat, sa ai pe cineva langa tine care sa te inteleaga, sa te sprijine atunci cand iti e greu, sa fie tot timpul prezent in sufletul si inima ta chiar daca nu iti este aproape.
E o poveste destul de lunga pentru ca sunt multe fapte frumoase si urate in aceasta poveste.
La inceput desi eram, nu am lasat sa se observe cat de vrajit sunt, si pentru a ascunde vraja ce ma cuprinsese, m-am purtat complet pe dos, adica am fost rece si nepasator, chiar daca in mine exista acel sentiment de iubire, acei fluturasi in stomac si sarpele geloziei.
In fine timpul a trecut peste noi, cu bune si cu rele, adica in orice relatie exista certuri, in cazurile extreme sunt si despartiri si impacari, dar noi nu suntem un caz extrem, pentru ca amandoi suntem maturi, si amandoi gandim logic si rational.
Nici noi nu am fost de putine ori gata de despartire, unul dintre motive a fost starea civila a ei, pe care am aflat-o cateva luni mai tarziu de la ea, dar acesta nu a fost motivul meu de despartire, pentru ca eu nu am vrut, nu vreau si nici nu am de gand sa ma despart vreodata de ea.
Nu m-a mintit, nu consider ca m-a mintit, cred ca nu a fost timpul potrivit sa-mi spuna acest lucru.
Cand ne mai certam, discutam pe tema asta, plini de nervi amandoi, si imi spune ca nu a vrut sa faca asta, a vrut doar sa ma protejeze, dar relatia noastra continua sa inainteze si ea nu putea sa faca ceva sa-mi ofere ceea ce imi doresc, sa-mi ofere relatia pe care imi doresc sa o am cu ea. Adica sa mergem impreuna pe strada, sa mergem in oras sa cinam amandoi, sau sa mergem la un film, sau sa mergem impreuna in excursii… sa facem ceea ce cuplurile fericite fac impreuna. Consider ca suntem un cuplu unic si fericit. Putini cei care iubesc asa cum iubim noi doi.
Noi nu iubim din buze, nu iubim masina, catelul, purcelul, casa sau mai stiu eu ce, noi iubim asa cum trebuie toata lumea sa iubeasca. Intre noi exista o dragoste neconditionata.
Ea are tot ce ii trebuie alaturi de sotul ei, din cate observ eu, el nu ii ofera dragoste de care are nevoie si pe care o gaseste la mine. Poate ca sunt barbatul perfect pentru ea din punct de vedere spiritual. Cine stie?
Doar despre ea daca ar fi sa vorbesc nu as mai termina niciodata de redactat.
E o fire speciala. Speciala prin felul ei de-a fi. E extrem de vulcanica(ceea ce ador cel mai mult la ea), ii place sa spuna lucrurilor pe nume, uraste cel mai mult minciuna, iar eu am calcat de multe ori pe bec cu minciunile mele, e geloasa si ii dau dreptate, nu ca vreau sa ma laud, dar imi dau seama ca nu doreste sa imi imparta dragostea cu alta, iar asta dovedeste un lucru imens. Dovedeste dragostea ei pentru mine. Iar daca reusesti sa treci peste bariera vulcanica a ei, si sa-i cunosti inima si sufletul suficient de mult, iti dai seama ca e o fire extrem de sensibila, si nu ar fi in stare sa faca rau nici unei muste. (I l-ar face doar daca ar enerva-o la maxim)

Cum arata?

Pai e inalta de 1.62 m, are ochii verzi(Doamne ce mult imi plac ochii ei), e blonda(vopsit) dar nici culoarea naturala nu e prea departe de blond, adica e satena, are o voce suava, dulce.
E o persoana minunata, si nu stiu cum a reusit sa ma suporte atata vreme.
Eu in legatura cu ea am exagerat de multe ori…. La inceput, nu vroiam sa-i arat toate sentimentele pentru ea, pentru ca mi-a fost teama sa nu spuna ca sunt disperat si sa ma paraseasca din prima secunda. Pe parcurs ul relatiei am intampinat multe greutati, toate de mine provocate, recunosc. Aici nu am de cine sa ma ascund, sunt doar eu cu mine. Apoi acum de curand, iar ne-am certat din anumite cauze, din cauza geloziei mele. Si sincer, de ce nu as fi gelos? Cine ar dori sa imparata o femeie asa minunata ca ea? Eu unul nu sunt in stare, desii… accept anumite lucruri…. Sunt lucrurile cele mai extreme, iar situatiile prezentate de ea, trebuie intelese si acceptate.
O iubesc si pot accepta asa ceva, chiar daca uneori ma doare de mor, chiar daca ma sufoc in lacrimi de durere, accept pentru ca o iubesc si pentru ca-mi doresc sa fiu langa ea.
Si pentru ca incepusem sa vorbesc despre intalnirile noastre, sa continui.
Pai prima oara ne-am intalnit pe 13 noiembrie 2009. Afara nu era nici senin dar nici nori de ploaie, era cerul acoperit cu o patura subtire de nori. Am vorbit ¾ din drumul de la Gara de Nord pana unde ne-am intalnit noi, la telefon. Era prima mea excursie de unul singur prin Bucuresti. Am calatorit cu 2 mijloace de transport in comun, noi pentru mine. Am calatorit cu Metroul si cu Tramvaiul. La metrou am dat bani, am gasit un ghiseu si am cerut o cartela cu 2 calatorii, la tramvai… mai greu, mai pe romaneste nu am platit nimic. Nu am stiut ce se plateste si cum se plateste, sincer, habar nu am avut.
Am ajuns in locul unde trebuia sa ne intalnim, am continuat sa vorbim la telefon ca sa ne recunoastem… vorbeam cu ea la telefon cand a intrat in parc, era imbracata groscior pentru ca afara era frig. Parul tuns pana la umeri, si la spate ceva mai lungulet, o geanta maron, pantalonii de blue-gins negrii-maronii, si un palton negru. Am recunoscut-o de la intrare pentru ca vorbeam la telefon si mi-am dat seama ca ea ar putea fi. Evident am intrebat-o de culoarea gentii si cu ce e imbracata, ca sa fiu sigur ca ea este.
S-a apropiat de mine, m-a salutat, m-a sarutat si m-a strans puternic in brate, atat de puternic incat nu ma mai puteam misca din bratele ei(nici ca mi-as fi dorit sa fac vreo miscare, imi placea sa stau in bratele ei).
Ne-am asezat pe o banca vis-a-vis de o fantana arteziana, ea statea cu barbia in piept, nu vroia sa ma priveasca, i-am dat parul la oparte, am incercat sa o sarut, n-am reusit prima oara, a II-a oara am incercat mai cu tupeu si mi-am atins buzele de ale ei si am reusit sa o sarut asa cum imi place mie. Ea e singura persoana care m-a sarutat asa cum imi doream sa fiu sarutat. Dupa acel sarut, am vazut ochii ei verzi si sclipitori, chipul ei luminos…. Am ramas complet impresionat de aceasta fiinta angelica. Folosesc acest cuvant pentru ca ea este alintata de mine „ingerasul meu scump si drag”. Ador sa ii spun asa, si de asemenea adora sa o alint in felul acesta.